De ce am inceput acest blog

Ideea de a avea alt blog decat cel, sa-i spunem, “oficial”, in care scriu despre teme profesionale, mi-a venit in vacanta de Paste, cand am fost la Constanta.

Ca de obicei, am fost sa alerg in Parcul Tabacariei, un loc strans legat de copilaria mea si incarcat cu multe amintiri. Ce am redescoperit aici, intr-un loc odata superb, a fost ca era complet distrus.

Lacul era plin de pet-uri si doze de bauturi. La fel si spatiile verzi. Ambalajele de Macdonald’s si multe alte resturi completau peisajul, adunadu-se de multe ori in gramezi consistente. Multe din aleile din jurul lacului erau pur si simplu prabusite, iar eu mi-am adus aminte ca prin “crevasele” pe care le fomau, am vazut de multe ori sobolani. Pe o insulita, acolo unde fusesera odata niste frumoase colonade, nu mai puteai vedea acum decat ruine.

In schimb, primarul Mazare a construit aproape in mijlocul parcului un ditamai Mall-ul, iar in zare, acolo unde odata era marea si plaja, se inaltau niste blocuri multicolore, despre care toata lumea spune ca sunt ale primarului. Stiti care primar, nu? Acelasi care ne-a obisnuit cu cele mai penibile si mitocanesti aparitii publice in ultima vreme…

Despre aceasta situatie a scris, in urma cu mai bine de un an, un tanar si talentat blogger constantean (Tashy).  El lansa atunci un mesaj disperat catre toti oamenii de buna credinta: “Salvati Parcul Tabacariei!”.

Din pacate, desi lucrurile s-au inrautatit de atunci, nimeni nu a raspuns la acest apel. Se pare ca pe (multii) locuitori ai Constantei nu-i intereseaza catusi de putin subiectul. Si cel mai dureros este sa te uiti la toti tinerii care vin zambind la Mall, insa nu se impiedica si nici nu sunt deranjati de mormanele de gunoaie din parc. Cat de greu ar fi ca sutele de tineri care se aduna la Mall sa mai faca doi pasi si sa organizeze o demonstratie pentru a li se reda cel mai frumos parc pe care il avusese Constanta? Insa din pacate, au trecut vremurile in care asa ceva se putea intampla …

Ei bine, tocmai faptul ca atator oameni si mai ales atator tineri nu le mai pasa, e unul dintre motivele care m-au convins ca am datoria sa vorbesc din nou. Ca am datoria sa fac si mai mult pentru lucrurile in care cred. Ca am datoria de a le reaminti si de-ai convinge pe oamenii de buna credinta ca trebuie sa revina la increderea in obiective comune, ca trebuie sa se implice, ca noi toti avem nevoie din nou de ACTIVISM.

Va fi un blog in care voi scrie despre:

• lucrurile de care ma lovesc si care cred ca sunt gresite sau dimpotriva, pot fi luate ca exemplu;
• abuzurile pe care le fac guvernantii nostri sau initiativele politice pe care le apreciez;
• ganduri sau meditatii personale despre lumea in care traim si
• mai ales despre solutii – solutii pe care le vad sau pe care inca le astept.