Comments for Dragos Dehelean - activism civic, politic si de mediu

Comment on Pentru cine nu intelege… by OMG – mâncare pentru bizoni « Un blog cu atitudine

OMG – mâncare pentru bizoni « Un blog cu atitudine — Fri, 01 Apr 2011 10:47:36 +0000

[...] Jackson. Şi e bine. Pentru că ştim că masele au inteligenţa calculată după formula asta. De luat în calcul şi că în cazul în care mulţimea este una religioasă, “n” din [...]

Comment on Pentru cine nu intelege… by Bilantul Responsabilitatii Sociale pe 2010 « Un blog cu atitudine

Bilantul Responsabilitatii Sociale pe 2010 « Un blog cu atitudine — Sat, 19 Mar 2011 11:59:54 +0000

[...] Am o restanţă: Bilantul Responsabilitatii Sociale pe 2010, Dragoş m-a rugat să postez şi eu. [...]

Comment on Pentru cine nu intelege… by Două ouă « Un blog cu atitudine

Două ouă « Un blog cu atitudine — Sat, 05 Feb 2011 19:10:31 +0000

[...] albastru şi flacăra violet la capitolul spelluri. În al doilea rând e prima fără marinar… adică s-a dus şi ghinionul! 44.418877 26.010964 LikeBe the first to like this [...]

Comment on Pentru cine nu intelege… by Blog de blog 2010 « Un blog cu atitudine

Blog de blog 2010 « Un blog cu atitudine — Thu, 03 Feb 2011 09:34:37 +0000

[...] mai vor şi alţii să nominalizeze: Rareş, ALex, Ramona, Dispecer, Demirel, Alin, Gând Licitat, Dragoş, Ionel, Conona, Codex Politicus, Cornel şi Pro Atitudine. 44.418877 26.010964 LikeBe the first to [...]

Comment on De ce am inceput acest blog by mirelusha

mirelusha — Mon, 31 Jan 2011 00:57:25 +0000

Poza asta spune exact parerea mea despre ceea ce zici http://filetransfer.ro/uploaded_images/agree_cat.jpg/ Nu e nevoie sa aprobi comentariul.

Comment on Noaptea, in sectia de terapie intensiva, intr-un spital romanesc by Uite d’asta! « Un blog cu atitudine

Uite d’asta! « Un blog cu atitudine — Mon, 08 Nov 2010 21:16:01 +0000

[...] …ii admir pe cei care mai au puterea sa spere! 44.418877 [...]

Comment on Pentru un mediu politic mai curat by Mazgalici

Mazgalici — Wed, 22 Sep 2010 20:10:32 +0000

Ar fi bine sa spatiezi paragrafele & adauga si poze la posturi ar fi mai simplu de citits si nici o tema mai generoasa nu ar fi rau

Comment on Noaptea, in sectia de terapie intensiva, intr-un spital romanesc by Claudiu Gamulescu

Claudiu Gamulescu — Sun, 11 Jul 2010 22:22:03 +0000

Am trecut si eu de curand prin experienta parinte medic/matusa operata. Sa pastrez la nivel de gluma, a trebuit mult “unguent” la asistente. Ori 3 schimburi … No comment.

Comment on Noaptea, in sectia de terapie intensiva, intr-un spital romanesc by admin

admin — Sun, 11 Jul 2010 20:17:53 +0000

@Claudiu: am fost in “misiune”. Am insistat eu sa platesc absolut tuturor. Asa ca tatal meu a fost cel mai bine tratat pacient din sectie. Ideea e ca as fi fost dispus sa platesc si mai mult (doctorii si unele asistente n-au acceptat, pt ca si tatal meu e medic). Mie asta mi se pare o solutie foarte buna. Du cat mai multe servicii medicale in privat. Pe restul pastreaza-le pentru oamenii fara resurse, insa sub o mai aspra supraveghere a primariei.

@Mihaela: intr-adevar nu te baga nimeni in seama. Am vazut o pacienta care a murit pentru ca, fiind agitata, si-a smuls singura firele. Un alt pacient nu putea sa respire, iar cand cu maximum de umilinta am sesizat o asistenta, ea l-a certat si l-a intrebat daca nu vrea sa vina doamna doctor sa-l intoarca…

Comment on Noaptea, in sectia de terapie intensiva, intr-un spital romanesc by Mihaela Uzum

Mihaela Uzum — Sun, 11 Jul 2010 08:45:20 +0000

Eu am trait pe viu in oct anul trecut o experienta de genul acesta. Dupa operatie, la putin timp dupa ce m-am trezit din anestezie, pentru ca eram cel mai bine dintre toti si a venit o urgenta si nu erau destule paturi, am fost mutata din pat pe o targa din aceea care te duc in sala de operatii, si tinuta acolo pana dimineata (adica de undeva de la ora 7-8 seara pana dinineata pe la 8-9 cand m-au dus in salon, asta dupa o operatie care a durat cam 5-6 ore). De monitorizare nici nu se mai pune problema, trageam eu de fire sa vad daca mai sunt prinsa la ceva sau nu, pentru ca nu prea ieseau la numar monitoarele, aparatele cu cate persoane eram. Si imi aduc aminte ca-mi atarnau picioare pe acea targa, si nimeni nu-mi facea nimic, nu ma ajuta cu nimic,a fost un cosmar…